Ovarele sunt cele doua
glande sexuale care produc celulele sexuale feminine -
ovulele. Acestea sunt conduse în tubele uterine, unde se produce
fertilizarea. Tubele sunt doua conducte prin care oul fertilizat este condus în
uter, organul principal al gestatiei. În uter se dezvolta oul fecundat pâna la
nastere. Dupa uter umeaza vagina, organul prin care fatul este expulzat la
nastere, dar care totodata este si organul copulatiei. La intrarea vaginei se
gasesc o serie de formtiuni, care împreuna formeaza vulva.
Tubele uterine, uterul
si vagina constituie caile genitale. Acestea împreuna cu ovarele alcatuiesc
organele genitale interne. Formatiunile vulvei se mai numesc si organe genitale
externe.
Ovarele sunt glandele
sexuale ale femeii si determina caracterele sexuale primare. În ovare se produc
ovulele. În afara de acest rol, ovarele mai îndeplinesc un important rol de
glande endocrine, prin secretia hormonilor sexuali. Ovarele împreuna cu tubele
si ligamentele largi sunt numite de clinicieni anexele uterului.
Forma.
Ovarul a fost comparat cu o migdala verde; el
are forma unui ovoid putin turtit. Este dispus cu axul mare vertical si i se
descriu:
doua fete (mediala si laterala), doua margini (libera si mezovariana), doua
extremitati (tubarasi uterina).
Culoarea, aspectul,
consistenta si dimensiunile ovarelor se modifica în raport cu vârsta si
perioadele fiziologice ale femeii.
Culoare. Ovarul este albicios la nou
nascuta, roz palid la fetita, la femeia adulta are o culoare rosiatica ce se
accentueaza în timpul menstruatiei. Dupa menopauza devine albicios
cenusiu.
Aspectul ovarului este neted si regulat
pâna la pubertate. De la aceasta epoca capata un aspect neregulat, suprafata sa
fiind presarata cu numeroase depresiuni, cicatrici, unele lineare altele
neregulate. Cicatricile rezulta din involutia corpilor galbeni.
Consistenta ovarului la femeia adulta
este elastica, dar ferma astfel ca el este palpabil la examenul ginecologic.
Dupa menopauza capata o consistenta dura, fibroasa.
Numarul ovarelor. În mod normal sunt
doua. Pot exista ovare supranumerate, dupa cum poate lipsi un ovar.
Dimensiunile ovarului cresc cu vârsta
pâna la maturitate. La femeia adulta, are aproximativ urmatoarele
dimensiuni: 4
cm lungime, 3 cm latime, 1 cm grosime. Dupa menopauza el se atrofiaza
progresiv.
Greutatea ovarului la femeia adulta
este de aproximativ 6-8g.
În perioada
preovulatorie, ovarul care va elimina ovulul îsi mareste volumul, devenind de
doua sau chiar de trei ori mai mare ca înainte.
Situatie. Ovarul se gaseste în cavumul
retrouterin, adica în compartimentul cavitatii pelviene aflat înapoia
ligamentelor largi. El este alipit de peretele lateral al excavatiei, sub
bifurcatia arterei iliace comune.
Mijloacele de fixare. Ovarul e
suspendat de ligamentul larg. El e fixat -
relativ - prin pediculul sau vasculo-nervos si prin patru ligamente:
1.ligamentul suspensor; 2.ligamentul propriu al ovarului; 3.ligamentul
tuboovarian si 4.mezovarianul.
1.Ligamentul suspensor. Este o
formatiune fibro-musculara, alaturi de care coboara si pediculul vasculo-nervos
superior al ovarului. Ligamentul pleaca din fosa iliaca, coboara prin vasele
iliace externe si strâmtoarea exterioara a pelvisului, patrunde în unghiul
supero-lateral al ligamentului larg si se fixeaza pe extremitatea tubara a
ovarului si pe mezovarium.
2.Ligamentul propriu al ovarului numit
si ligamentul utero-ovarian - este un cordon fibro-muscular situat în aripioara
posterioara a ligamentului larg. Se întinde între extremitatea uterina a ovarului si unghiul uterului.
3.Ligamentul tuboovarian leaga
extremitatea tubara a ovarului de infundibilul tubei si asigura contactul dintre
aceste doua organe. Este format tot din fibre conjuctive si musculare
netede.
4.Mezovarul este o plica a foitei
posterioare a ligamentului larg, prin care ovarul este suspendat de acesta. Este
o formatiune scurta, prin care vasele si nervii abordeaza ovarul.
RAPORTURI
1.
Fata laterala priveste spre peretele excavatiei pelviene si raspunde fosei
ovariene.
2.
Fata mediala e
acoperita de tuba uterina si
mezosalpinge. Aceasta fata vine în raport cu ansele ileonului, apoi cu colonul
sigmoidian în stânga, cu cecul si apendicele vermiform în dreapta.
3.
Marginea mezovariana este
legata prin mezovar de foita posterioara a ligamentului larg. Pe aici elementele
vasculo-nervoase abordeaza ovarul - pe aceasta margine se gaseste deci hilul
ovarului.
4.
Marginea libera sau
posterioara vine în raport cu ansele intestinului subtire.
5.
Extremitatea tubara sau
superioara e rotunjita si da insertie ligamentelor suspensor al ovarului si
tuboovarian.
6.
Extremitatea uterina sau
inferioara e mai ascutita; pe ea se prinde ligamentul propriu al
ovarului.
2.1 STRUCTURA OVARULUI
Ovarele sunt organele
principale ale aparatului genital feminin, si sunt organe pereche.
Pe sectiune ovarul apare
constituit în felul urmator: la suprafata este acoperit de un epiteliu, sub care
se gaseste un învelis conjuctiv. Sub aceste învelisuri se gasesc cele doua zone
caracteristice ale ovarului: una centrala, medulara si alta periferica,
corticala.
1.Epiteliul este simplu, cubic sau
turtit si se opreste brusc la nivelul hilului; de aici se continua cu mezoteliul
mezovarului.
2.Sustanta medulara are o culoare
rosiatica si e caracterizata printr-o structura intens vascularizata.
Este formata din tesut
conjunctiv lax si fibre musculare netede provenite din parametru.
3.Substanta corticala are o culoare
galbena-cenusie si contine foliculii ovarieni în diferite faze de evolutie sau
involutie.
Cea mai mare parte a
corticalei este formata dintr-un tesut conjunctiv, extrem de bogat în celule,
unele cu caractere embrionare si care are semnificatia de stroma.
Stroma corticalei
contine foliculii ovarieni în diferite faze de evolutie. Forma initiala o
constituie foliculii primordiali, care au aspectul unor corpusculi sferoidali
plini. Urmeaza o lunga gama de forme evolutive: foliculii primari, asemanatori
însa ceva mai tari decât cei primordiali; foliculii secundari plini si care
devin apoi cavitari si foliculii tertiari maturi de Graaf.
Dezvoltarea si maturarea
foliculilor ovarieni cuprinde o serie de transformari succesive pe care le
sufera ovogoniile (celulele sexuale) si celulele foliculare (celule stelite),
pâna la eliminarea unui ovul prin fenomenul ovulatiei.
Dupa ovulatie, evolutia
folocului ovarian este încheiata. În cavitatea foliculara se va organiza o noua
structura numita corpul galben.
Atât foliculul ovarian
cavitar cât si corpul galben au si o importanta functie endocrina. În timp ce
foliculul ovarian cavitar are o dubla functie: la nivelul sau se desfasoara
procesele ovogenezei, dar unele structuri ale sale elaboreaza si hormoniisexuali
feminini sau estrogenii, corpul galben are numai functie endocrina: el produce
progesteronul.
Dezvoltarea si maturarea
foliculilor ovarieni sunt procese ritmice, periodice, care în mod normal se
desfasoara într-un interval de 28 de zile si constituie în totalitatea lor
ciclul ovarian.
Raportate la un ciclu
menstrual, succesiunea este urmatoarea: dezvoltarea si maturarea folicului
ovarian se petrece între zilele 1-a si a 13-a; ovulatia se produce în ziua a
14-a; constituirea si evolutia corpului galben au loc între zilele 15-25; iar
între zilele 26-28 se produce degenerarea corpului galben, care va fi înlocuit
cu un tesut cicatricial - corpul albicans.
Fenomenele care
caracterizeaza ciclul ovarian se gasesc sub control hipotalamo-hipofizar. La
nivelul hipotalamusului sunt elaborati factorii eliberatori. Acestia sunt
transportati la hipofiza anterioara si aici regleaza producerea hormonilor
gonadotropi. Nucleii neutro-secretori ai hipotalamusului sunt influentati de
concentratia sanguina a hormonilor ovarieni, dar se gasesc si sub influenta
nervoasa centrala.
Folicului matur,
tertiar, sau foliculul ovarian veziculos constituie stadiul de dezvoltare
completa a folicului secundar cavitar. Peretele folicului veziculos este format
din 4 straturi concentrice care de la interior spre exterior sunt: 1)membrana
granuloasa, formata din celule foliculare dispuse pe 2-3 rânduri; 2)membrana
bazala foliculara; 3)tunica interna si 4)tunica externa. Foliculul cuprinde în
interiorul sau lichid folicular. Celulele foliculare din imediata apropiere a
ovocitului devin prismatice, înalte, se dispun radiar si constituie coroana
radiata.
Functia endocrina a ovarului se
instaleaza la pubertate si dureaza pâna la climacteriu. Aceasta functie se
desfasoara sub dependenta hormonilor gonadotropi antehipofizari (FSH, LH, sau
ICSH si LTH), controlati prin factorii eliberatori hipotalamici. Hormonii
secretati de ovar sunt estrogenii si progesteronul.
Estrogenii sunt
elaborati de tunica interna a tecii foliculilor.
Progesteronul este
secretat de corpul galben. Progesteronul are urmatoarele actiuni: 1)regleaza
ciclul menstrual; 2)pregateste mucoasa uterina pentru nidarea oului si are rol
important în mentinerea sarcinii; 3)determina modificari ciclice ale epiteliului
vaginal; 4)cantitatile mari de progesteron inhiba producerea LH-ului
antehipofizar, împiedicând ovulatia.
Ovarul mai secreta în
mod continuu si cantitati mici de hormoni androgeni, necesari pentru echilibrul
hormonal.
2.2 TUBELE UTERINE
Tubele sau trompele
uterine sunt doua conducte musculo-membraboase care se întind de la coarnele
uterine pâna la ovare.
Tubele au un rol
important în captarea ovulului, apoi în vehicularea acestuia si a spermiilor. În
treimea sa laterala se petrece fecundatia. Ea ofera apoi conditii favorabile
pentru efectuarea primelor diviziuni ale zigotului si migrarea acestuia spre
cavitatea uterina.
Forma - portiunile tubei. Tuba are o
lungime de 10-12 cm; ea prezinta 4 segmente: 1.infundibilul; 2.portiunea
ampulara; 3.istmul si 4.portiunea uterina.
1.Infundibilul compus dintr-un pachet de
10-15 ciucuri sau fimbrii care masoara în medie 10-15 mm.
2.Portiunea ampulara sau ampula tubei e
segmentul cel mai lung al ei. Masoara 7-9 cm si reprezinta aproape doua treimi
din lungimea totala a tubei.
3.Istmul patrunde în cornul uterului,
între ligamentul rotund si ligamentul propriu al ovarului. Masoara 3-4 cm
lungime si are 3-4 mm diametru.
4.Portiunea uterina strabate peretele
uterului. Este scurta (1 cm) si îngusta (1 mm). O teaca de tesut conjunctiv o
separa de peretele uterin.
Situatie. Mijloace de fixare. Tubele
uterine sunt în continuare cu uterul. Ele sunt situate în marginea superioara a
ligamentelor largi în mezosalpinge. Situatia lor depinde deci de cea a uterului
si a ligamentelor largi. Tuba e mai fixa în portiunea mediala decât în portiunea
laterala.
Conformatie interioara. La interior,
tuba e strabatuta de un canal îngust de 1-2 mm în portiunea uterina; el se
largeste pâna la 5 mm la nivelul ampulei.
STRUCTURA
Peretele tubei este
format din trei tunici: seroasa, musculara si mucoasa.
a)Tunica seroasa - provine din
ligamentul larg. Înveleste suprafata exterioara a tubei inclusiv a
infundibilului.
b)Tunica musculara este formata
dintr-un sistem spiralat de fibre musculare netede. Pe sectiune transversala se
deosebesc trei paturi musculare: exterioara, longitudinala; mijlocie, circulara;
interioara, longitudinala. În realitate cele trei paturi se continua între ele
realizând un sistem unitar.
c)Tunica mucoasa e formata din lamina
proprie (corion) si dintr-un epiteliu unistratificat cilindric. Acest epiteliu e
constituit din celule ciliate si celule secretorii. Celulele secretorii
elaboreaza un produs de aspect mucos, care împreuna cu lichidul absorbit din
cavitatea peritoneala, formeaza secretia sau lichidul tubar care serveste la
nutritia zigotului si a blastocistului.
2.3 VASCULARIZAŢIA sI INERVAŢIA OVARULUI sI A
TUBEI UTERINE
Artere. Artera primara a ovarului este
artera ovariana, iar a tubei artera uterina.
1)Artera ovariana ia nastere din aorta
abdominala, coboara în bazin în ligamentul suspensor al ovarului si patrunde în
ligamentul larg. Aici se împarte în doua ramuri: tubara si ovariana.
2)Artera uterina este o ramura a arterei
iliace interne. La nivelul unghiului uterului se divide si ea în doua ramuri
terminale: tubara si ovariana.
Ramurile omonime se
anastomozeaza în plin canal si formeaza doua arcade: arcada paraovariana situata
în mezovar si arcada subtubara în mezosalpinge.
Din arcada paraovariana
se desprind 10-12 artere spiralate.
Din arcada subtubara
pleaca ramuri paralele, perpendiculare la tuba, având un caracter
terminal.
Dispoziticul arterial al
tubei este deosebit de bogat la nivelul portiunii istmice.
Venele urmeaza în
general dispozitia arterelor. Venele ovarului plecate din retele capilare,
formeaza o retea în portiunea medulara: de aici prin vene flexuoase cu aspect
varicos, ajung în hilul organului. Dupa ce primesc o serie de vene provenite de
la uter, venele ovarului primesc reteaua venoasa subtubara, apoi urca alaturi de
artera ovariana spre abdomen. În fosa iliaca se unesc într-un trunchi unic, vena
ovariana care se varsa în stânga în vena renala, iar în dreapta direct în vena
cava inferioara.
Venele tubei merg
paralel cu arterele formând o retea subtubara. Medial aceasta retea comunica cu
venele uterului, iar lateral se uneste cu venele ovarului.
De la nivelul tubei,
limfaticele coboara în mezosapinge si apoi, la marginea anterioara a ovarului,
se întâlnesc cu vasele limfatice ale acestuia si cu cele ale corpului
uterin.
Nervii sunt de natura
organo-vegetativa, pentru ovar, provin în cea mai mare parte din plexul ovarian
si în cea mai mica masura din plexul uterin. La nivelul ovarului firisoarele
terminale sunt: vasomotorii, pentru vasele sanguine; motorii, pentru fasciculele
musculare; senzitive, pentru foliculi.
În medulara ovarului
s-au descris celule nervoase care ar alcatui un ganglion difuz
simpatic.
Nervii tubei provin din
plexul ovarian si din plexul uterin; ei urmeaza traiectul vaselor.
2.4 UTERUL
Uterul este un organ
musculos, cavitar, în care se dezvolta oul; la sfârsitul sarcinii el expulzeaza
fatul si anexele lui. Este un organ median nepereche.
2.4.1 CONFORMAŢIA EXTERIOARĂ
Forma. Uterul are forma unui trunchi de con turtit în sens antero-posterior,
având baza orientata în sus si vârful trunchiat în jos. În partea sa mijlocie,
uterul prezinta o îngustare aproape circulara numita istm, care-l împarte în
doua portiuni: una superioara, mai voluminoasa, numita corp, si alta inferioara
numita col.
a)Istmul uterului este
reprezentat printr-un sant semicircular, vizibil numai pe fata anterioara si pe
fetele laterale.
b)Corpul uterului are un
aspect conoid, turtit antero-posterior, caruia îi descriem: doua fete; doua
margini; fundul; si doua unghiuri tubare.
Fata vezicala sau fata
anterioara este plana sau usor bombata. Fata intestinala sau fata posterioara
este mult mai bombata decât cea vezicala; pe ea se gaseste uneori o creasta
verticala. Marginile, dreapta si stânge sunt usor concave la nupilare si convexe
la multipare. Fundul este rectiliniu la fetite si la adolescente; convex bombat
în sus la femeia adulta. Unghiurile sau coarnele uterine se continua cu
tubele.
Colul uterin are forma
cilindrica, usor bombat la mijloc. Extremitatea superioara a vaginei se insera
pe col.insertia vaginei pe colul uterin, îl împarte pe acesta în doua parti:
portiunea supravaginala este aproape cilindrica; portiunea vaginala are forma
tronconica. La virgine si la nulipare colul uterin este mai subtire, are
suprafata neteda si regulata, iar la palpare prezinta o consistenta ferma dar
elastica. La multipare colul devine tot mai voluminos, cilindric, iar suprafata
e neregulata.
Ostiul uterin numit
orificiul extern al colului are forme diferite la vagine, nulipare sau
multipare. La virgine are un aspect rotunjit, punctiform de forma unei
depresiuni transversale, lata de 4-6 mm. La multipare ostiul uterin apare ca o
despicatura transversala lata de 10-15 mm, care împarte colul în doua buze, una
anterioara si alta posterioara, unite prin doua comisuri laterale.
Dimensiunile uterului la femeia adulta,
nulipara sunt urmatoarele: lungimea de 6 cm; latimea la nivelul fundului, de 4
cm; grosimea de 2 cm.
La multipare aceste
dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm: lungimea de 7 cm; latimea de 5 cm;
grosimea de 3 cm.
Consistenta uterului este ferma, dar
elastica, usor de perceput la examenul ginecologic.
Greutatea uterului este în medie de
50-70 gr, fiind mai usor la nulipare (50-60 gr) decât la multipare (60-70
gr).
Numar. În mod obisnuit uterul este un
organ nepereche, unic si median.
2.4.2 SITUAŢIA sI DIRECŢIA UTERULUI
Uterul se gaseste situat în centrul cavitatii pelviene: înapoia vezicii
urinare, înaintea rectului, deasupra vaginei; fundul sau se afla sub planul
strâmtorii superioare a pelvisului, pe care nu o depaseste decât în sarcina sau
în unele procese tumorale.
Corpul uterin este
acoperit de peritoneu, care de pe marginile lui laterale se continua cu
ligamente largi.
Raportul dintre corpul
si colul uterului. Ele formeaza un unghi cu vârful la nivelul istmului numit
unghiul de flexiune. În cazurile normale unghiul este deschis înainte spre
simfiza pubiana si masoara aproximativ 140o-170o; se spune
ca uterul se afla în anteflexiune.
Raportul dintre colul
uterin si vagina. Axele lor longitudinale formeaza între ele unghiul de versiune
si masoara aproximativ 90o-110o - anteversiune.
Raportul dintre uter si
excavatia pelviana. Este curb, cu concavitatea orientata anterior.
Variatii fiziologice.
Uterul e un organ mobil. Corpul se poate misca în raport cu colul la nivelul
istmului, ca într-o articulatie.
Variatiile patologice
sunt acelea în care modificarile directiei sau pozitiei uterului sunt
definitive.
2.4.3 STATICA sI MIJLOACELE DE FIXARE A UTERULUI
Uterul are o mobilitate
destul de mare, el revine mereu la situatia lui obisnuita, normala, deândata ce
factorii care au intervenit în deplasarea lui si-au încetat actiunea.
Acest echilibru dinamic
al uterului este asigurat printr-o serie de mijloace: mijloace de suspensie - îl
suspenda pe peretii excavatiei pelviene - si mijloace de sustinere - îl
sprijinesc de jos în sus.
Mijloacele de suspensie
sunt: peritoneul cu ligamentele largi si ligamentele rotunde.
1)Peritoneul acopera cea mai mare parte
a uterului. Plecat de pe fata posterioara a vezicii, se reflecta la nivelul
istmului, pe fata interioara a corpului uterin, formând excavatia vezicouterina.
În continuare, înveleste fundul uterului, fata intestinala a corpului, fata
posterioara a portiunii supravaginale a colului si coboara pe peretele posterior
al vaginei. La acest nivel se reflecta din nou si trece pe fata anterioara a
ampulei rectale, formând o adânca depresiune, numita excavatia rectouterina sau
fundul de sac Douglas, punctul cel mai decliv al cavitatii
peritoneale.
1)Ligamentele largi sunt doua cute
peritoneale de forma patrulatera, întinse între marginile uterului si peretii
laterali ai excavatiei pelviene.
Fiecare ligament larg
este format din doua foite peritoneale, una anterioara, alta posterioara, care
continua fiecare peritoneul fetei corespunzatoare uterului. Amândoua ligamentele
împreuna cu uterul formeaza o despartitoare transversala, care împarte cavitatea
pelviana într-un cavum preuterin anterior, si altul retrouterin
posterior.
Ligamentului larg i se
descriu doua portiuni: o portiune superioara, subtire si o portiune inferioara,
mai groasa. Ligamentul larg prezinta o forma patrulatera, cu doua fete si patru
margini.
Fata anterioara vine în
raport cu vezica si ansele intestinale.
Fata posterioara este
mai întinsa decât cea anterioara. Ea participa la formarea peretelui anterior al
cavumului retrouterin.
Marginea mediala
raspunde insertiei ligamentului larg pe marginea corpului uterin.
Marginea laterala are
doua portiuni: o portiune superioara libera si portiunea inferioara care
raspunde mezometrului, ultima se insera pe peretele lateral al excavatiei
pelviene.
Marginea superioara, în
care se gaseste tuba uterina, este libera.
Marginea inferioara sau
baza ligamentului larg este groasa si repauzeaza pe planseul pelvian.
3)Ligamentul rotund este un cordon
conjunctivo-muscular pereche, care pleaca de la unghiul tubar al uterului,
strabate ligamentul larg, încruciseaza vasele iliace externe si patrunde în
canalul inghinal, iese din el prin orificiul subcutat si se termina în tesutul
grasos al muntelui pubelui si al labiilor mari.
Lungimea lui este de
aproximativ 12-15 cm, iar grosimea de 4-7 mm. Ligamentele rotunde sunt folosite
foarte adesea de chirurgi pentru redresarea uterului din unele pozitii
vicioase.
MIJLOACELE DE SUSŢINERE ale uterului
sunt reprezentate prin aderentele la organele învecinate, prin lamele
sacrorectogenitopubiene si conexiunile cu perineul.
1)Aderentele la vezica si la rect.
Portiunea supravagina a colului si istmului uterin adera la vezica urinara
printr-o patura de tesut conjunctiv pulvisubperitoneal, situat sub fundul de sac
vezicouterin. Aderenta la rect nu se face direct ci prin mijlocirea lamelor
sacrorectogenitopubiene.
2)Aderentele la lamele sacrorectogenitopubiene. Aceste lame sunt condensari ale tesutului conjunctiv pelvisubperitoneal, organizate pe traiectul vaselor hipogastrice. Au o directie sagitala, întinse de la sacru pâna la oase pubiene.
3)Perineul constituie cel mai
important si mai valoros mijloc de sustinere al uterului, cu toate ca nici
muschii, nici fasciile lui nu vin în contact direct cu uterul. Transmiterea
fortelor de presiune de la uter asupra perineului se face prin intermediul
vaginei.
2.4.4 RAPOTURILE UTERULUI
Fata vezicala
(anterioara), acoaperita de peritoneu vine în raport cu fata posterioara a
vezicii urinare.
Fata intestinala este acoperita de
peritoneu si vine în raport cu fata anterioara a ampulei rectale.
Marginile laterale - dreapta si stânga
- dau insertie ligamentelor largi si vin în raport cu vasele uterine.
Fundul uterului, acoperit de
peritoneu, vine în raport cu ansele intestinului subtire si cu colonul
sigmoidian.
Raporturile colului. Insertia vaginei
pe col îl împarte pe acesta într-o portiune supravaginala si una
intravaginala.
Portiunea supravaginala se gaseste
cuprinsa în tesutul conjunctiv pelvisubperitoneal. Are urmatoarele
raporturi:
Fata anterioara cu vezica;
Fata posterioara este acoperita de
peritoneul excavatiei rectouterine, prin intermediul caruia vine în raport cu
ampula rectala.
Marginile laterale au raporturi extrem
de importante cu ureterul si artera uterina.
Portiunea intravaginala proemina în
interiorul vaginei. Prin insertia acesteia pe col se formeaza bolta circulara,
fornixul vaginei sau domul vaginal.
2.4.5 CONFORMAŢIA INTERIOARĂ
În interiorul
uterului se gaseste o cavitate turtita în sens antero-posterior, care ocupa atât
corpul cât si colul uterin.
Cavitatea uterului este divizata
printr-o strabgulare situata la nivelul istmului în doua compartimente:
cavitatea corpului si canalul cervical.
1)Cavitatea uterina pe sectiune
frontala prin uter are forma triunghiulara, cu baza spre fundul organului si
vârful spre canalul cervical.
Cavitatea uterina este cuprinsa între
doi pereti - anterior si posterior - plani, netezi, aplicati unul pe celalalt.
Fiecare perete prezinta un rafeu median.
Dintre cele trei margini, una e
superioara si doua laterale. Toate trei marginile sunt convexe spre interiorul
cavitatii lanulipare si convexe spre exterior la multipare.
Cele trei unghiuri sunt marcate prin
trei orificii. Orificiile superioare foarte înguste corespund deschiderii
tubelor. Orificiul interior conduce în canalul cervical.
2)Canalul cervical sau canalul colului
are aspect fuziform. Extremitatile sunt reprezentate prin cele doua orificii ale
acestui canal: orificiul intern conduce în cavitatea uterina; orificiul extern
se deschide în vagina.
Canalul cervical e limitat de doi
pereti - unul anterior si altul posterior.
Fiecare perete prezinta o plica
mediana pe care se implanteaza de-o parte si de alta o serie de plice
oblice.
Cele doua reliefuri formate de plicile
palmate nu se suprapun ci se juxtapun.
2.4.6 STRUCTURA UTERULUI
Peretele uterului
este format din trei tunici: seroasa, musculara si mucoasa.
1)Tunica seroasa sau perimetrul, este
formata de foita peritoneala care îmbraca uterul. Învelitoarea peritoneala este
dublata pe fata ei rotunda de o patura subtire de tesut conjunctiv - stratul
subseros. Este format din manunchiuri de fibre musculare netede separate, dar în
acelasi timp solidarizate între ele prin tesut conjunctiv; contine si numeroase
vase sanguine.
2)Tunica mucoasa sau endometrul, adera
strâns la miometru, fara interpunerea unei submucoase.
Mucoasa cavitatii uterine este neteda,
are o culoare roz-rosiatica, e foarte aderenta la miometru si friabila.
Ele reprezinta simple invaginatii ale
epiteliului endometrial de acoperire si formare din acelasi tip de celule cu
acesta. Sub influenta hormonilor ovarieni - foliculina, progesteron - mucoasa
uterina se pregateste lunar în vederea nidarii zigotului. În lipsa nidatiei,
stratul superficial sau functional al endometrului împreuna cu o cantitate de
sângelui, se elimina sub forma menstruatiei. Din stratul profund sau bazal, in
care se gasesc fundurile glandelor uterine, se face regenerarea endometrului.
Dupa aceasta începe un nou ciclu.
Mucoasa istmului are aceleasi
caractere histologice cu cea a corpului.
Mucoasa canalului cervical este
încretita si rezistenta. Epiteliul este simplu, format din celule ramificate, cu
numeroase celule mucipare. Mucoasa canalului cervical este slab dependenta
hormonal.
Glandele colului secreta un mucus
gros, usor alcalin, care ocupa canalul cervical si proemina prin orificiul
uterin sub forma unui "dop
mucos" sau
glera cervicala. El protejeaza cavitatea uterina împotriva infectiilor
ascendente din vagina si faciliteaza ascensiunea spermatozoizilor spre aceasta
cavitate.
Mucoasa potiunii
vaginale - este de tip pavimentos, stratificata, necheratinizata. Celulele
straturilor superficiale sunt bogate în glicogen.
La nivelul ostiului
uterin, mucoasa glandulara endocervicala este net, brusc separata de mucoasa
pavimentoasa necheratinizata excolului. Zona de demarcatie intre cele doua
tipuri de epiteliu are o largime de 1-10 mm si e numita jonctiunea
cervico-vaginala.
2.4.7 VASCULARIZAŢIA sI INERVAŢIA UTERULUI
Arterele. Irigatia arteriala a uterului
este asigurata în primul rând de catre artera uterina; în mica masura participa
si artera ovariana si artera ligamentului rotund.
Artera uterina e groasa.
Ea naste din artera iliaca interna, de obicei printr-un trunchi comun cu
ombilicala, la nivelul fosei ovariene.
Venele pleaca din toate tunicile
uterului si se aduna mai întâi în niste canale speciale, situate în stratul
plexiform al miometrului.
Din plexurile uterine
sângele este condus pe doua cai: în jos spre venele uterine care se varsa în
iliaca interna; în sus prin venele tubei si ale ovarului în vena ovariana, care
se deschide în dreapta în cava inferioara, iar în stânga în renala.
Din plexurile uterine
pleaca si venele ligamentului rotund, care se varsa în vena epigastrica
inferioara.
Limfaticele provin din trei retele:
mucoasa, musculara si seroasa.
Limfaticele corpului se aduna aproape toate înspre unghiurile uterului.
Aici iau nastere câteva vase limfatice care se unesc cu cele ale ovarului si ale
tibei.
Limfaticele colului sunt
anastomozate cu cele ale portiunii superioare a vaginei.
Inervatia uterului este de natura
organo-vegetativa, simpatica si parasimpatica.
Caile aferente sau
senzitive ale uterului formeaza doua cai:
1)Calea principala
cuprinde fibre senzitive care pornesc la nivelul corpului uterin;
2)Calea accesorie
foloseste nervii splanhnici pelvieni si prin nervii sacrati ajunge în segmentele
II-IV sacrate.
Caile aferente sau
motoare. Originea fibrelor simpatice se gaseste în cornul lateral al maduvei
toracale, între segmentele VI-XII.
Vreau să mărturisesc despre ceea ce mi-a făcut o vrăjitorie pentru mine și pentru hubby.we am căsătorit din 2007 fără nici un semn de sarcină sau de concepere. Am plecat de la controlul nașterilor și nu am avut o perioadă.My gyro mi-a dat progesteron să sară - am inceput o perioada si am facut-o, dar nu am avut alta. Am facut o alta runda de progesteron, urmata de 100mg clomid timp de 5 luni, am urmat toate instructiunile medicilor, dar nu am avut nici un rezultat. Am cumparat truse de ovulatie Și în cele din urmă am luat 3 test atunci când am fost ovulație! Așa că am încercat de ani de zile! Ei bine, am fost foarte confuz, deoarece am continua să ia ept de testare ȘI ei toate păstrează transformarea a fi negativ! Chiar vreau o fetiță în timp ce hubbatul meu vrea un băiețel LOLL! Cred că încercăm prea mult, Ceea ce vă pot spune este că au fost atât de mulți ani acum și încă nu am perioada mea de ajutor, deoarece fiecare organism din jurul nostru era deja pe punctul de a-și pierde credinta pe us.no nu trebuia sa fugim pana cand nu am cantat o revista si m-am poticnit pe o pagina am gasit un subiect sau o linie de cap {A SPELL CASTER} care poate vindeca pe cineva de HIV si SIDA, , măriți-vă BREASTUL, vă ajutați să câștigați o LOTĂRIE VISA, să vă pierdeți GREUTATEA și chiar să primiți șase PACURI și să vă loviți BELLY, i-am dat o încercare și înainte să nu-l pot salva pe Priest Salami din cauza mea, făcând o vrajă pentru mine mi-a spus să merg și să fac dragoste cu hubby mea, apoi la nouă luni după vrajă și de a face dragoste cu soțul meu am livrat o gemeni un băiat și o femeie.Acest vraja numele castel este Priest Salami atât de mulți oameni sunt martorii minunata sa lucrare .. El este frumos, contactați-l purenaturalhealer@gmail.com WHATSAPP +2348105150446 dacă sunteți în orice situație dificilă Multumesc foarte mult !!
RăspundețiȘtergere